Petru era cuntentu cum'un pichju. Oghje sì chì valia a pena d'arrizzà si. Si pigliava u so caffè lighjendu si u ghjurnale è malgratu e nutizie pessime, era suddisfattu d'ellu stessu ma dinù di a so vita, di a ghjustizia. U sole settembrinu li scaldava e spalle, un calore dolce si sparghjia è rinfurzava u so sintimentu di benistà.
" I restò di u core apprenu e so porte à mumenti è anu bisognu di tuttu ognunu. Quist'annu torna ci serà da chì fà... Centinaie di personne sò aspittate..."
Petru lighjia u ghjurnale è si dicia chì avia a so cuscenza tranquilla. Sicura chì ellu, di quessi i restò, ùn ne avia bisognu ma si dicia ch'ellu facia è si dava di rimenu per l'altri. Era un attore ecunomicu è tandu, e respunsabilità di tanti destini, ghjè ellu chì i si purtava è stu pesu, ùn a prigava à nimu...
" Una crisa ecunomica tremenda"
I tempi sò duri si dicia Petru ma oghje, ùn mi possu impedisce d'esse cuntentu. Ci sò mumenti in a vita induve ci vole à pensà à sè stessu. L'empatia sì ma u troppu stroppia ne...
" Accidente di vittura, trè feriti gravi è un mortu"
Ah torna sta ghjuventù scema è addisperata chì ùn rispetta micca e limite di vitezza sicuramente o serà ancu a droga... Infine, tutti st'accidenti murtali, tutte ste tombe in bordu di strada... Soca serà u simbulu di una sucetà malata... Corciu à i parenti pensava Petru, ancu di grazia, u meiu u figliolu hè sempre chjucu. U penseru di a vittura ùn l'aghju ancu...
Ùn facciu tante chjachjare eiu. U cuncretu mi cuncerna, a filusufia, l'idee, i sogni, tuttu què i lasciu à i pulitichi... Bò, certe volte, ci mettu ancu u mo nasu ma ùn hè a mo priorità. Eiu vogliu fà, cuncretizà, realizà. Hè ciò chì conta è chì raporta. Chì ne penserà u mo babbone cumunistu, eiu, à capu à tante respunsabilità... Tamanta strada cum'ellu dicia l'astru.
Petru ridichjulava in sè stessu... Si sintia troppu bè per lascia si intrappulà da a nustalgia è da riflessione filusofiche nantu à u bè è u male... Sò nuzione chì cambianu di versu sicondu à induve si trova omu, in chì pusizione. Per ghjudicà, certi sò forti ma chì ferianu à a so piazza, cù e so respunsabilità... Sò belle è bone e lezziò di murale ma à chì prò ? Soca rendenu serviziu, rapportanu soldi, empienu u frigò ? Ahù... nò, oghje hè una bella ghjurnata... Più cà bella, tremenda ancu...
"Uni pochi di sgaiuffi arrestati per una baruffa è trafficu di droga"
Aè, torna à quessi... I vecu da quì, musginati è senza scrupuli, bella robba. À si ghjocanu da religiosi è facenu quant'è cuchjinu per i so traffichi. Ùn si pudianu cuntentà di racoglie e clementine nò... Avà, ci vole ancu à accettà li, integrà li è pò ancu adattà si à e so credenze. Parenu fole... Per u più, sò tranchji, ladri, bugiardi, infine, quelli di a siconda generazione. L'astri, i primi si tenianu bè, a sapianu quale era u patrone è d'induve venianu.
Hè per quessa chì eiu, preferiscu à sceglie ne d'altri per l'impieghi. Hè ancu megliu à fà vene quelli di u nordu di a Francia. Bella robba zotica ancu quessi ma ùn facenu tante storie... Omancu hè razza cristiana...
" I restò di u core apprenu e so porte à mumenti è anu bisognu di tuttu ognunu. Quist'annu torna ci serà da chì fà... Centinaie di personne sò aspittate..."
Petru lighjia u ghjurnale è si dicia chì avia a so cuscenza tranquilla. Sicura chì ellu, di quessi i restò, ùn ne avia bisognu ma si dicia ch'ellu facia è si dava di rimenu per l'altri. Era un attore ecunomicu è tandu, e respunsabilità di tanti destini, ghjè ellu chì i si purtava è stu pesu, ùn a prigava à nimu...
" Una crisa ecunomica tremenda"
I tempi sò duri si dicia Petru ma oghje, ùn mi possu impedisce d'esse cuntentu. Ci sò mumenti in a vita induve ci vole à pensà à sè stessu. L'empatia sì ma u troppu stroppia ne...
" Accidente di vittura, trè feriti gravi è un mortu"
Ah torna sta ghjuventù scema è addisperata chì ùn rispetta micca e limite di vitezza sicuramente o serà ancu a droga... Infine, tutti st'accidenti murtali, tutte ste tombe in bordu di strada... Soca serà u simbulu di una sucetà malata... Corciu à i parenti pensava Petru, ancu di grazia, u meiu u figliolu hè sempre chjucu. U penseru di a vittura ùn l'aghju ancu...
Ùn facciu tante chjachjare eiu. U cuncretu mi cuncerna, a filusufia, l'idee, i sogni, tuttu què i lasciu à i pulitichi... Bò, certe volte, ci mettu ancu u mo nasu ma ùn hè a mo priorità. Eiu vogliu fà, cuncretizà, realizà. Hè ciò chì conta è chì raporta. Chì ne penserà u mo babbone cumunistu, eiu, à capu à tante respunsabilità... Tamanta strada cum'ellu dicia l'astru.
Petru ridichjulava in sè stessu... Si sintia troppu bè per lascia si intrappulà da a nustalgia è da riflessione filusofiche nantu à u bè è u male... Sò nuzione chì cambianu di versu sicondu à induve si trova omu, in chì pusizione. Per ghjudicà, certi sò forti ma chì ferianu à a so piazza, cù e so respunsabilità... Sò belle è bone e lezziò di murale ma à chì prò ? Soca rendenu serviziu, rapportanu soldi, empienu u frigò ? Ahù... nò, oghje hè una bella ghjurnata... Più cà bella, tremenda ancu...
"Uni pochi di sgaiuffi arrestati per una baruffa è trafficu di droga"
Aè, torna à quessi... I vecu da quì, musginati è senza scrupuli, bella robba. À si ghjocanu da religiosi è facenu quant'è cuchjinu per i so traffichi. Ùn si pudianu cuntentà di racoglie e clementine nò... Avà, ci vole ancu à accettà li, integrà li è pò ancu adattà si à e so credenze. Parenu fole... Per u più, sò tranchji, ladri, bugiardi, infine, quelli di a siconda generazione. L'astri, i primi si tenianu bè, a sapianu quale era u patrone è d'induve venianu.
Hè per quessa chì eiu, preferiscu à sceglie ne d'altri per l'impieghi. Hè ancu megliu à fà vene quelli di u nordu di a Francia. Bella robba zotica ancu quessi ma ùn facenu tante storie... Omancu hè razza cristiana...
- Un altru caffè o sgiò Rocchi ?
- Ah iè vulinteri o Abdù. Pigliati qualcosa ancu tù chì aghju qualcosa à festighjà. Dì mi un pocu, l'appartamentu vi piace è avete truvatu qualchì mobulu da stallà vi bè ? Ai vistu, sò novi novi l'immobuli, ne ferete casu chè...
- Eh sicura o sgiò Rocchi, vi ringraziemu torna. Hè propiu praticu moltu più chì truvà da chì alluggià si quì hè un casticu. Infine, simu i vostri debitori, s'avete bisognu un ghjornu, ci feremu un piacè di dà vi una manu...
- Ah iè vulinteri o Abdù. Pigliati qualcosa ancu tù chì aghju qualcosa à festighjà. Dì mi un pocu, l'appartamentu vi piace è avete truvatu qualchì mobulu da stallà vi bè ? Ai vistu, sò novi novi l'immobuli, ne ferete casu chè...
- Eh sicura o sgiò Rocchi, vi ringraziemu torna. Hè propiu praticu moltu più chì truvà da chì alluggià si quì hè un casticu. Infine, simu i vostri debitori, s'avete bisognu un ghjornu, ci feremu un piacè di dà vi una manu...
- O vai o Abdù, pensa, mi face piacè. Mi cunnosci, quandu possu rende serviziu a facciu. Ùn sò tanti à ricunnosce a mo generosità ma tù sì, serà chì sì un pocu più astuta cà l'altri.... Alè, porta mi stu caffè è oghje volta in casa più prestu. Truveraghju à qualchissia per fà u to serviziu di a sera.
- Vi ringraziu o sgiò Rocchi, hè u piacè di travaglià per voi. È ne feremu casu à u vostru appartamentu ne siate sicuru. D'altronde, s'ellu ci hè un prublema cù l'alloghji è i pigiunenti, a mi ferete sapè chì tandu, uni pochi d'amichi da dà lezziò i possu truvà...
- Và bè o Abdù. Alè, alè avà torna à travaglià, soca ùn sì pagatu à cuntrastà tutta a Santa ghjurnata. Si andatu à viutà e rumenzule?
- Ci vò ci vò o sgiò Rocchi, scusate mi...
Eccu, hè propiu ciò chì pensava nanzu... À esse generosu, u periculu hè chì prestu, mi si volenu piglià a suprana. Ùn ci vole à cappià nunda cun'elli... Li si dà a manu è ci piglianu u bracciu... Poche rubbaccie quantunque...
Ingiru à ellu, qualchì pedone, u trostu di a cità ma micca quellu infernale di l'estate... A rinfriscata di sittembre avia fattu calà e timperature da dece gradi è si stava megliu cusì. L'ambata era carca à odore è li ramintava a so ghjuventù in i carrughji brutti di a cità. L'auturnu s'avvicinava pianu pianu è Petru aspettava cun'piacè a stagione di e castagne, di i funghi. Avia sempre u gustu di i piacè simplici è paisani. Si dicia chì quist'annu seria bè di purtà u figliolu à scopre e bellezze di a natura salvatica.
Mossu da un sintimentu d'asgiatezza rinfurzatu per via di sta bona nutizia, s'appruntava à vultà in casa soia è annuncià a so riescita à i soi...
S'arricurdava e difficultà ch'ellu avia cunnisciutu à principiu. Prima, u casticu per u terrenu. A vechja s'intistava à ùn vende micca è c'era vulsutu aspettà a so morte per fà affare cù i so discendenti. Elli sì chì avianu capitu u so interessu... À chì prò tene una terra insulpita, una rimignata. Era un sprupositu. Quandu si pò allughjà decine di famiglie, certi si permettenu di tene per elli, campi lasciati à l'abbandonu. Ancu assai chì i vechji sò vechji è chì i ghjovani ne sanu di più inquantu à e priurità di a vita oghjinca.
U peghju hè chì sta vechja cucca era di razza furzacuta è chì c'era vulsutu aspittà anni è anni chì Falcina fessi - infine - u so travagliu è ch'ella a purtessi in Paradisu - o in Infernu - sicondu à ciò chì omu cunsidereghja cum'è u bè o u male. Egoistu o danciu, cù u penseru di l'astri, d'ùn lascià à nimu senza impiecu nemancu alloghju...
I discendenti pressati ch'elli eranu di tuccà trè soldi avianu accettatu senza troppu puntiglià u so prezzu è l'affare era stata intesa.
Dopu, ci era vulsutu à aspittà stu stronzu di nutariu chì avia messu un tempu scemu per mandà dui pezzi di carta è scrive un attu di vendita. Quessi dinù, pochi scrucconi, per scrivacciulà è fà firmà, si facenu pagà di manera spripusitata. Ancu di grazia, u soiu u nutariu, li rindia qualchì serviziu chì ghjustificavanu sti soldi dati per nunda. Uni pochi d'appartamenti, Petru l'avia cumprati per via di u nutariu chì l'avia infurmatu chì o c'era una indivizione, o u pruprietariu era prontu à andà si ne per Domine Vobiscum, vale à dì chì era in puntu di more. C'era ancu u casu chì l'urfanella ùn pudia pagà i dritti di successione. Era ellu à salvà la di sta situazione pessima cumprendu li u so appartementu nantu à u corsu un pocu menu caru chì u prezzu di u marcatu ma avia datu i soldi in liquidu tandu, ùn si pudia ricusà.
Infine chì l'affare di stu terrenu ùn era ancu fatta chì e scavatrice eranu bluccate da un associu eculogicu di manghja merda. Dicianu chì era un locu di vita è di ripruduzzione di cuppulate... Ùn paria mancu vera ùn affare simule... À quandu e cuppulate, à quandu i siti prestorichi... ùn c'era manera di custruisce tranquillu...
Eranu stati privenuti da una chjama anonima. A persona avia rimarcatu chì i travaglii eranu per cummincià è tandu, u geniu curagiosu, avia alarmatu l'associu. Quellu, s'era impegnatu di fà ricullà l'affare à u livellu ghjuridicu, c'era mancatu di pocu chì i travaglii ùn possinu ripiglià.
Ancu di grazia, l'ispettore mandatu sopra à piazza avia privenutu u testimoniu chì li tuccaria à sorte di l'anonimu. È stu vigliaccu, s'era ricusatu... Certi sò valenti cum'è feminette. Infine chì grazia à Diu - qualessu pocu impreme chì tandu, si ponu pregà i Dii di tutte e razze - e scavatrive avianu attaccatu è murzicatu sta terra ricca è prudetta da l'omi dapoi anni è anni. Tamantu piacè di dà un aspettu civilizatu à stu pezzu d'Amazonia in periferia di a cità ! Tante belle cose à fà, belli alloghji à custruisce è persone à sadisfà. A cuppulata và bè, hè un animalucciu simpaticu hè vera ma di l'umani, quale si n'impremenu fora di mè ? Tutte ste famiglia senze ne case ne impieghi, l'associi ci pensanu soca ? Quale chì averia l'animu d'annuncià à ste persone : ebbè nò, case per voi ùn ci ne serà, chì quì ci sò dece cuppulate à fà u so nidu. Poca tuntia. Si renderanu contu di a so scimità uni pochi ?
E scavatrice t'avianu ristagnu a terra. Bella sicura, per disgrazia ci era vulsutu à sfracellà uni pochi d'ovi... Ùn si face frittate senza... u cunniscite u dettu chè. U più duru era statu di tumbà e cuppulate chì malgratu parechje prove per caccià le, vultavanu per ùn si sà chì inchjuccaghjine à curà u so nidu... À esse cusì chjuccute, avianu vintu a so sintenza. Hè vera chì face a pena di tumbà un animale, moltu più quandu si sà chì ghjè una spezia prudetta è in periculu ma l'omu dinù a e so priurità è dapoi a preistoria, u so penseru hè di mette si à l'agrottu.
Tandu, quale hè u più leghjittimu, hè sempre cumplicatu di risponde à sta dumanda. Arricurdate vi, a storia di u bè è u male, dipende d'induve si trova omu è in chì situazione. U biancu è u neru sò solu nantu à a bandera. U restu, hè un affare di grisgiu, più o menu chjaru, più o menu sustenutu sicondu a pusizione di quellu chì vede è di i so bisogni. Eiu, par esempiu, m'impegnu à creà l'impeghi è à allughjà i mo impiecati chì mi rendenu a so paca, pachendu mi un affittu. Hè hè hè... quessa sì chì hè ecunumia circularia...
Infine chì l'associu, ùn avia pussutu impedisce u principiu di i travaglii è à capu di qualchì mese, eccu l'alloghji pronti à esse dati (micca dati di gratisi l'averete capita, diceremu piuttostu pruposte) à i so impiecati.
Quandu omu dice chì quì ci vole u tempu per tuttu, hè vera ma cù un pocu di mutivazione, di vulintà è di soldi, si và ancu prestu.
L'appartamenti eranu luminosi è à bastanza grandi. Ùn avia tantu guardatu à a spesa per i materiali chì, per ellu, a securità era un affare seriu è pò, ùn tenia tantu tutti l'anni à rimette a frasca per quella robba. Avà, i s'avianu da tene per un pezzu è quellu chì ùn era cuntentu, si ne pudia andà via chì a lista era longa daretu.
U sudesfu di Petru era trimendu. Vultava fischjulendu in casa soia, arricurendu ci tutte ste passate pessime chì avà eranu daretu à ellu. C'era mancatu di pocu ch'ellu si perdessi soldi ind'è sta cumbriccula. Una volta l'alloghji fatti, l'associu avia purtatu l'affare in tribunale è à u primu prucessu li si era dumantatu più di un millione d'euro per u preghjudiziu ma ancu a priggiò !
Vi rindite contu ! Un millione per una decina di cuppulate, li si paria un pocu caru ma a priggiò... aiò aiò. Ùn simu più sinnati. Ind'è noi, ùn s'hè mai vistu un affare simule, tuttu què hè per via di tutti sti sbarcadicci à fà e so legge. In i tempi, si ne facia ancu suppa di e cuppulate...
À stu prezzu, averia ancu pussutu pagà un altru terrenu è stallà le ind'è un agrottu quattru stelle. o ancu megliu, s'ellu avia sappiutu u so valore, averia tenutu e so chjoppule da fà ne una decurazione. Peccatu chì eranu grosse, forse eranu cuppulate di una centinaia d'anni, chì osinnò ne pudia fà ancu pindini per a so moglia. U fattu si stà, chì ùn c'era statu mezu di pudè rentabilizà sta decina di cuppulate. U so avucatu, famosu per stu generu di cartulare, li avia prumessu una reduzzione di l'amenda è a priggiò attempata.
A sintenza era cascata sta mane, li tuccava à pagà solu cinque centu mila Euro è cum'è privistu, a priggione attempata. Hè dapoi a chjama di l'avucatu chì Petru cunniscia un mumentu di strema felicità è facia un pezzu chì ùn l'era accadutu. Dopu à tutti sti frastorni è sti penseri, un pocu di serenità facia prò.
U core legeru è l'anima serena, Petru ghjunghjia in casa soia in u so vitturone currazzatu. Esse un omu d'intrapresa, d'atti è di vulintà era periculosu quì. Tante ghjelusie alora chì ellu, era attore nantu à u terrenu, per sta sucetà, ingrati ch'elli eranu tutti.... I risichi, ghjè ellu chì i pigliava, l'idee, a vulintà, u geniu è u curagiu senza scurdà si ne di a generosità. Tutte ste qualità, ùn piacenu à tutti è ci hè, in a riescità, un prezzu à pagà. Petru ne sapia qualcosa chì stu vitturone li avia custatu un bracciu è ancu dui ma ùn era statu in darnu chì a si era francata da pocu qualchì volta...
Aprendu u so purtò elettronicu, s'ingarò davanti à u so palazzu in bordu di mare. U zitellu a si ghjucava in a pissina è tandu, si dissi chì u prezzu valia u colpu quantunque. A so moglia liticava u persunale chì ùn avia appruntatu u ripastu à tempu è chì si sbagliava sempre di piatti. Petru calmò a so sposa, era un ghjornu particulare, tandu, si pudia perdunà ancu s'è i guaii eranu impurtanti. Si pudia di tantu in tantu passà nantu à i mancamenti di u persunale quantunque. Aprendu una buttaglia di sciampagnu, Petru dumandò à a so moglia di tuccà un bichjeru anch'ella.
- A sò amore chè tù sì frasturnata cù tutti sti prublemi di ghjustizia, tandu, aghju una nutizia è una bona per una volta ! Simu franchi! Evviva ! Anu resu a sintenza è sò liberu, ùn ti ne fà più per mè.
A moglia, fendu nece di svanice si sottu à l'emuzione cù monda sminguli, chjappò prestu prestu a cuppa offerta è si sciaccò in quattru è trè sette u liquidu cum'ella s'ella surtissi di u disertu dopu à trè ghjorni di marchja.
Mittendu si à tavulinu, Petru annunciò à u figliolu chì oghje era una bella ghjurnata è chì forse, pudia fà qualcosa cun'ellu. Ciò ch'ellu vulia : sorte cù u yacht, fà un giru in eliccotteru, andà à privatizà un risturante sta sera per esse soli soli è tranquilli. Infine, ciò ch'ellu vulia.
U zitellu, l'ochji lacrimosi dissi cù una piccula voce ch'ellu era tristu par via di un emissione ch'ellu avia fighjulatu nanzu...
- Aè u mo figliolu, chì voli fà, ci sò inghjustizie in lu mondu. A sai, in certi lochi a vita hè difficiule ma chì mi guardi st'emissione. A sai chì sì sensibule.
Vultendu si versi a moglia briaca.
- È tù u lasci fà. Ùn poi micca curà u to figliolu invece di ghjucà a patrona azeza nò?
U zitellu, cunniscendu a virsura tragica chì a discursata pigliava si lampò è disse :
- Era un emissione o bà, s'è tù l'avessi vista, t'averia strappatu u core ancu à tè... Ti rendi contu chì in certi lochi sò cacciati è tumbati spezie d'animali chì eranu prisente dapoi centinaie d'anni.... Per esempiu, in un isula di i Galapagos...
- A sò, a sò... Bon, mi l'ai da dì ciò chì ti ferebbe piacè per la miseria !
Petru, sintia u sudore corre longu à u so spinu. A pace era compia. Si sintia cum'è u vulcanu prontu à stupà u focu. Era quantunque terribule di vultà in casa cusì sirenu è à capu di dece minute d'avè a voglia di strangulà li à tutti.
- O bà, s'è tù mi purtessi à u centru "A cuppulata" mi feresti u più grande piacè di u mondu...
U sudesfu di Petru era trimendu. Vultava fischjulendu in casa soia, arricurendu ci tutte ste passate pessime chì avà eranu daretu à ellu. C'era mancatu di pocu ch'ellu si perdessi soldi ind'è sta cumbriccula. Una volta l'alloghji fatti, l'associu avia purtatu l'affare in tribunale è à u primu prucessu li si era dumantatu più di un millione d'euro per u preghjudiziu ma ancu a priggiò !
Vi rindite contu ! Un millione per una decina di cuppulate, li si paria un pocu caru ma a priggiò... aiò aiò. Ùn simu più sinnati. Ind'è noi, ùn s'hè mai vistu un affare simule, tuttu què hè per via di tutti sti sbarcadicci à fà e so legge. In i tempi, si ne facia ancu suppa di e cuppulate...
À stu prezzu, averia ancu pussutu pagà un altru terrenu è stallà le ind'è un agrottu quattru stelle. o ancu megliu, s'ellu avia sappiutu u so valore, averia tenutu e so chjoppule da fà ne una decurazione. Peccatu chì eranu grosse, forse eranu cuppulate di una centinaia d'anni, chì osinnò ne pudia fà ancu pindini per a so moglia. U fattu si stà, chì ùn c'era statu mezu di pudè rentabilizà sta decina di cuppulate. U so avucatu, famosu per stu generu di cartulare, li avia prumessu una reduzzione di l'amenda è a priggiò attempata.
A sintenza era cascata sta mane, li tuccava à pagà solu cinque centu mila Euro è cum'è privistu, a priggione attempata. Hè dapoi a chjama di l'avucatu chì Petru cunniscia un mumentu di strema felicità è facia un pezzu chì ùn l'era accadutu. Dopu à tutti sti frastorni è sti penseri, un pocu di serenità facia prò.
U core legeru è l'anima serena, Petru ghjunghjia in casa soia in u so vitturone currazzatu. Esse un omu d'intrapresa, d'atti è di vulintà era periculosu quì. Tante ghjelusie alora chì ellu, era attore nantu à u terrenu, per sta sucetà, ingrati ch'elli eranu tutti.... I risichi, ghjè ellu chì i pigliava, l'idee, a vulintà, u geniu è u curagiu senza scurdà si ne di a generosità. Tutte ste qualità, ùn piacenu à tutti è ci hè, in a riescità, un prezzu à pagà. Petru ne sapia qualcosa chì stu vitturone li avia custatu un bracciu è ancu dui ma ùn era statu in darnu chì a si era francata da pocu qualchì volta...
Aprendu u so purtò elettronicu, s'ingarò davanti à u so palazzu in bordu di mare. U zitellu a si ghjucava in a pissina è tandu, si dissi chì u prezzu valia u colpu quantunque. A so moglia liticava u persunale chì ùn avia appruntatu u ripastu à tempu è chì si sbagliava sempre di piatti. Petru calmò a so sposa, era un ghjornu particulare, tandu, si pudia perdunà ancu s'è i guaii eranu impurtanti. Si pudia di tantu in tantu passà nantu à i mancamenti di u persunale quantunque. Aprendu una buttaglia di sciampagnu, Petru dumandò à a so moglia di tuccà un bichjeru anch'ella.
- A sò amore chè tù sì frasturnata cù tutti sti prublemi di ghjustizia, tandu, aghju una nutizia è una bona per una volta ! Simu franchi! Evviva ! Anu resu a sintenza è sò liberu, ùn ti ne fà più per mè.
A moglia, fendu nece di svanice si sottu à l'emuzione cù monda sminguli, chjappò prestu prestu a cuppa offerta è si sciaccò in quattru è trè sette u liquidu cum'ella s'ella surtissi di u disertu dopu à trè ghjorni di marchja.
Mittendu si à tavulinu, Petru annunciò à u figliolu chì oghje era una bella ghjurnata è chì forse, pudia fà qualcosa cun'ellu. Ciò ch'ellu vulia : sorte cù u yacht, fà un giru in eliccotteru, andà à privatizà un risturante sta sera per esse soli soli è tranquilli. Infine, ciò ch'ellu vulia.
U zitellu, l'ochji lacrimosi dissi cù una piccula voce ch'ellu era tristu par via di un emissione ch'ellu avia fighjulatu nanzu...
- Aè u mo figliolu, chì voli fà, ci sò inghjustizie in lu mondu. A sai, in certi lochi a vita hè difficiule ma chì mi guardi st'emissione. A sai chì sì sensibule.
Vultendu si versi a moglia briaca.
- È tù u lasci fà. Ùn poi micca curà u to figliolu invece di ghjucà a patrona azeza nò?
U zitellu, cunniscendu a virsura tragica chì a discursata pigliava si lampò è disse :
- Era un emissione o bà, s'è tù l'avessi vista, t'averia strappatu u core ancu à tè... Ti rendi contu chì in certi lochi sò cacciati è tumbati spezie d'animali chì eranu prisente dapoi centinaie d'anni.... Per esempiu, in un isula di i Galapagos...
- A sò, a sò... Bon, mi l'ai da dì ciò chì ti ferebbe piacè per la miseria !
Petru, sintia u sudore corre longu à u so spinu. A pace era compia. Si sintia cum'è u vulcanu prontu à stupà u focu. Era quantunque terribule di vultà in casa cusì sirenu è à capu di dece minute d'avè a voglia di strangulà li à tutti.
- O bà, s'è tù mi purtessi à u centru "A cuppulata" mi feresti u più grande piacè di u mondu...